indura Verb, indura

1. to indurate

Appox. usage (any sense): 1.39 per million words

îndura Verb, îndura ▼ ▶

1. (reflexive) to take pity on, have mercy [+ de (object)]
   1. (reflexive, with secondary clause) synonym of îndupleca (see se îndupleca) (to deign, yield, be convinced)
      Abia a treia oară când am dat examenul s-a îndurat profesorul să mă treacă.

      The teacher on only saw fit to pass me the third time I took the exam.

      Bine că te-ai îndurat să vii! Știi cât e ceasul?

      Good thing you finally deigned to arrive! Do you know what time it is?
2. (transitive) to endure, bear, suffer
   Poporul român a îndurat dictatura comunistă timp de patruzeci de ani.

   The Romanian people endured the Communist dictatorship for forty years.

   Plantele acestea nu îndură clima de aici.

   These plants don’t withstand the local climate.
3. (reflexive, most­ly, _, obsolete, chiefly in the negative) to be cruel, be indifferent to someone’s suffering [+ de (object), person (object)]
   1. (reflexive, chiefly in the negative, with subordinate clause) to bring oneself to do something that would cause someone else displeasure
      Trebuia să mă ridic, însă pisica dormea la mine în poală și nu mă înduram să o trezesc.

      I had to get up, but the cat was sleeping in my lap and I couldn’t bring myself to wake it up.
4. (reflexive, obsolete) to leave someone [+ de (object)]
5. (transitive, regional, rare) to allow

Appox. usage (any sense): 14.3 per million words