Romanian–English Dictionary. Word: epilogare

Romanian–English Dictionary

epilogare Noun, f, epilogare

an end, epilogue

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o epilogare	epilogarea
nominative- acusative	plural	două epilogări	epilogările
genitive- dative	singular	unei epilogări	epilogării
genitive- dative	plural	unor epilogări	epilogărilor
vocative	singular
vocative	plural

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

epiloga Verb, epiloga

to epilogue

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a epiloga	epilogat	epilogând	epilogare	singular	plural
a epiloga	epilogat	epilogând	epilogare	epiloghează	epilogați

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	epiloghez	să epiloghez	epilogam	epilogai	epilogasem
tu	epiloghezi	să epiloghezi	epilogai	epilogași	epilogaseși
el	epiloghează	să epilogheze	epiloga	epilogă	epilogase
noi	epilogăm	să epilogăm	epilogam	epilogarăm	epilogaserăm, epilogasem
voi	epilogați	să epilogați	epilogați	epilogarăți	epilogaserăți, epilogaseți
ei	epiloghează	să epilogheze	epilogau	epilogară	epilogaseră

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words