Romanian–English Dictionary. Word: alcătuire

Romanian–English Dictionary

alcătuire Noun, f, alcătuire

composition

Appox. usage (any sense): 0.261 per million words

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o alcătuire	alcătuirea
nominative- acusative	plural	două alcătuiri	alcătuirile
genitive- dative	singular	unei alcătuiri	alcătuirii
genitive- dative	plural	unor alcătuiri	alcătuirilor
vocative	singular
vocative	plural

Appox. usage (any sense): 0.261 per million words

alcătui Verb, alcătui

to make, form

Appox. usage (any sense): 3.42 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a alcătui	alcătuit	alcătuind	alcătuire	singular	plural
a alcătui	alcătuit	alcătuind	alcătuire	alcătuiește	alcătuiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	alcătuiesc	să alcătuiesc	alcătuiam	alcătuii	alcătuisem
tu	alcătuiești	să alcătuiești	alcătuiai	alcătuiși	alcătuiseși
el	alcătuiește	să alcătuiască	alcătuia	alcătui	alcătuise
noi	alcătuim	să alcătuim	alcătuiam	alcătuirăm	alcătuiserăm, alcătuisem
voi	alcătuiți	să alcătuiți	alcătuiați	alcătuirăți	alcătuiserăți, alcătuiseți
ei	alcătuiesc	să alcătuiască	alcătuiau	alcătuiră	alcătuiseră

Appox. usage (any sense): 3.42 per million words