Romanian–English Dictionary. Word: șopăire

Romanian–English Dictionary

șopăire Noun, f, șopăire

whispering

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o șopăire	șopăirea
nominative- acusative	plural	două șopăiri	șopăirile
genitive- dative	singular	unei șopăiri	șopăirii
genitive- dative	plural	unor șopăiri	șopăirilor
vocative	singular
vocative	plural

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

șopăi Verb, șopăi

to whisper

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a șopăi	șopăit	șopăind	șopăire	singular	plural
a șopăi	șopăit	șopăind	șopăire	șopăiește	șopăiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	șopăiesc	să șopăiesc	șopăiam	șopăii	șopăisem
tu	șopăiești	să șopăiești	șopăiai	șopăiși	șopăiseși
el	șopăiește	să șopăiască	șopăia	șopăi	șopăise
noi	șopăim	să șopăim	șopăiam	șopăirăm	șopăiserăm, șopăisem
voi	șopăiți	să șopăiți	șopăiați	șopăirăți	șopăiserăți, șopăiseți
ei	șopăiesc	să șopăiască	șopăiau	șopăiră	șopăiseră

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words