Romanian–English Dictionary. Word: spârcuire

Romanian–English Dictionary

spârcuire Noun, f, spârcuire

tearing up, destruction

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o spârcuire	spârcuirea
nominative- acusative	plural	două spârcuiri	spârcuirile
genitive- dative	singular	unei spârcuiri	spârcuirii
genitive- dative	plural	unor spârcuiri	spârcuirilor
vocative	singular
vocative	plural

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

spârcui Verb, spârcui

to tear up

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a spârcui	spârcuit	spârcuind	spârcuire	singular	plural
a spârcui	spârcuit	spârcuind	spârcuire	spârcuiește	spârcuiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	spârcuiesc	să spârcuiesc	spârcuiam	spârcuii	spârcuisem
tu	spârcuiești	să spârcuiești	spârcuiai	spârcuiși	spârcuiseși
el	spârcuiește	să spârcuiască	spârcuia	spârcui	spârcuise
noi	spârcuim	să spârcuim	spârcuiam	spârcuirăm	spârcuiserăm, spârcuisem
voi	spârcuiți	să spârcuiți	spârcuiați	spârcuirăți	spârcuiserăți, spârcuiseți
ei	spârcuiesc	să spârcuiască	spârcuiau	spârcuiră	spârcuiseră

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words