Romanian–English Dictionary. Word: sfănțuire

Romanian–English Dictionary

sfănțuire Noun, f, sfănțuire

bribery

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o sfănțuire	sfănțuirea
nominative- acusative	plural	două sfănțuiri	sfănțuirile
genitive- dative	singular	unei sfănțuiri	sfănțuirii
genitive- dative	plural	unor sfănțuiri	sfănțuirilor
vocative	singular
vocative	plural

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

sfănțui Verb, sfănțui

to bribe

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a sfănțui	sfănțuit	sfănțuind	sfănțuire	singular	plural
a sfănțui	sfănțuit	sfănțuind	sfănțuire	sfănțuiește	sfănțuiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	sfănțuiesc	să sfănțuiesc	sfănțuiam	sfănțuii	sfănțuisem
tu	sfănțuiești	să sfănțuiești	sfănțuiai	sfănțuiși	sfănțuiseși
el	sfănțuiește	să sfănțuiască	sfănțuia	sfănțui	sfănțuise
noi	sfănțuim	să sfănțuim	sfănțuiam	sfănțuirăm	sfănțuiserăm, sfănțuisem
voi	sfănțuiți	să sfănțuiți	sfănțuiați	sfănțuirăți	sfănțuiserăți, sfănțuiseți
ei	sfănțuiesc	să sfănțuiască	sfănțuiau	sfănțuiră	sfănțuiseră

Appox. usage (any sense): less than 0.1 per million words