Romanian–English Dictionary. Word: ngăduire

Romanian–English Dictionary

îngădui Verb, îngădui ▼ ▶

to allow

Appox. usage (any sense): 3.25 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a îngădui	îngăduit	îngăduind	îngăduire	singular	plural
a îngădui	îngăduit	îngăduind	îngăduire	îngăduie	îngăduiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	îngădui	să îngădui	îngăduiam	îngăduii	îngăduisem
tu	îngădui	să îngădui	îngăduiai	îngăduiși	îngăduiseși
el	îngăduie	să îngăduie	îngăduia	îngădui	îngăduise
noi	îngăduim	să îngăduim	îngăduiam	îngăduirăm	îngăduiserăm, îngăduisem
voi	îngăduiți	să îngăduiți	îngăduiați	îngăduirăți	îngăduiserăți, îngăduiseți
ei	îngăduie	să îngăduie	îngăduiau	îngăduiră	îngăduiseră

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a ngădui	ngăduit	ngăduind	ngăduire	singular	plural
a ngădui	ngăduit	ngăduind	ngăduire	ngăduie	ngăduiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	ngădui	să ngădui	ngăduiam	ngăduii	ngăduisem
tu	ngădui	să ngădui	ngăduiai	ngăduiși	ngăduiseși
el	ngăduie	să ngăduie	ngăduia	ngădui	ngăduise
noi	ngăduim	să ngăduim	ngăduiam	ngăduirăm	ngăduiserăm, ngăduisem
voi	ngăduiți	să ngăduiți	ngăduiați	ngăduirăți	ngăduiserăți, ngăduiseți
ei	ngăduie	să ngăduie	ngăduiau	ngăduiră	ngăduiseră

Appox. usage (any sense): 3.25 per million words

îngăduire Noun, f, îngăduire ▼ ▶

permission

Appox. usage (any sense): 0.033 per million words

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o îngăduire	îngăduirea
nominative- acusative	plural	două îngăduiri	îngăduirile
genitive- dative	singular	unei îngăduiri	îngăduirii
genitive- dative	plural	unor îngăduiri	îngăduirilor
vocative	singular
vocative	plural

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o ngăduire	ngăduirea
nominative- acusative	plural	două ngăduiri	ngăduirile
genitive- dative	singular	unei ngăduiri	ngăduirii
genitive- dative	plural	unor ngăduiri	ngăduirilor
vocative	singular
vocative	plural

Appox. usage (any sense): 0.033 per million words

îngădui Verb, îngădui ▼ ▶

definition not found for this word

Appox. usage (any sense): 2.59 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a îngădui	îngăduit	îngăduind	îngăduire	singular	plural
a îngădui	îngăduit	îngăduind	îngăduire	îngăduiește	îngăduiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	îngăduiesc	să îngăduiesc	îngăduiam	îngăduii	îngăduisem
tu	îngăduiești	să îngăduiești	îngăduiai	îngăduiși	îngăduiseși
el	îngăduiește	să îngăduiască	îngăduia	îngădui	îngăduise
noi	îngăduim	să îngăduim	îngăduiam	îngăduirăm	îngăduiserăm, îngăduisem
voi	îngăduiți	să îngăduiți	îngăduiați	îngăduirăți	îngăduiserăți, îngăduiseți
ei	îngăduiesc	să îngăduiască	îngăduiau	îngăduiră	îngăduiseră

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a ngădui	ngăduit	ngăduind	ngăduire	singular	plural
a ngădui	ngăduit	ngăduind	ngăduire	ngăduiește	ngăduiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	ngăduiesc	să ngăduiesc	ngăduiam	ngăduii	ngăduisem
tu	ngăduiești	să ngăduiești	ngăduiai	ngăduiși	ngăduiseși
el	ngăduiește	să ngăduiască	ngăduia	ngădui	ngăduise
noi	ngăduim	să ngăduim	ngăduiam	ngăduirăm	ngăduiserăm, ngăduisem
voi	ngăduiți	să ngăduiți	ngăduiați	ngăduirăți	ngăduiserăți, ngăduiseți
ei	ngăduiesc	să ngăduiască	ngăduiau	ngăduiră	ngăduiseră

Appox. usage (any sense): 2.59 per million words