Romanian–English Dictionary. Word: dăinuire

Romanian–English Dictionary

dăinuire Noun, f, dăinuire

perpetuation

Appox. usage (any sense): 0.027 per million words

		indefinite	definite
nominative- acusative	singular	o dăinuire	dăinuirea
nominative- acusative	plural	două dăinuiri	dăinuirile
genitive- dative	singular	unei dăinuiri	dăinuirii
genitive- dative	plural	unor dăinuiri	dăinuirilor
vocative	singular
vocative	plural

Appox. usage (any sense): 0.027 per million words

dăinui Verb, dăinui

to last

Appox. usage (any sense): 1.71 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a dăinui	dăinuit	dăinuind	dăinuire	singular	plural
a dăinui	dăinuit	dăinuind	dăinuire	dăinuie	dăinuiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	dăinui	să dăinui	dăinuiam	dăinuii	dăinuisem
tu	dăinui	să dăinui	dăinuiai	dăinuiși	dăinuiseși
el	dăinuie	să dăinuie	dăinuia	dăinui	dăinuise
noi	dăinuim	să dăinuim	dăinuiam	dăinuirăm	dăinuiserăm, dăinuisem
voi	dăinuiți	să dăinuiți	dăinuiați	dăinuirăți	dăinuiserăți, dăinuiseți
ei	dăinuie	să dăinuie	dăinuiau	dăinuiră	dăinuiseră

Appox. usage (any sense): 1.71 per million words

dăinui Verb, dăinui

definition not found for this word

Appox. usage (any sense): 1.33 per million words

infinitive	past participle	gerund	long infinitive	imperative
a dăinui	dăinuit	dăinuind	dăinuire	singular	plural
a dăinui	dăinuit	dăinuind	dăinuire	dăinuiește	dăinuiți

	present	subjunctive present	imperfect	simple perfect	pluperfect
eu	dăinuiesc	să dăinuiesc	dăinuiam	dăinuii	dăinuisem
tu	dăinuiești	să dăinuiești	dăinuiai	dăinuiși	dăinuiseși
el	dăinuiește	să dăinuiască	dăinuia	dăinui	dăinuise
noi	dăinuim	să dăinuim	dăinuiam	dăinuirăm	dăinuiserăm, dăinuisem
voi	dăinuiți	să dăinuiți	dăinuiați	dăinuirăți	dăinuiserăți, dăinuiseți
ei	dăinuiesc	să dăinuiască	dăinuiau	dăinuiră	dăinuiseră

Appox. usage (any sense): 1.33 per million words